De ce scriem ?

Buna intrebare ... Asta m-a pus pe ganduri cand stateam de vorba cu un prieten. El are un blog pe care mai posteaza din cand in cand ceva politica si s-a exprimat ceva la modul " e ce sa facem , scriem si noi de frustrati " , adevarat. Pentru ca nu avem posibilitatea sa ne manifestam pe o "scena" facem lucrul asta bizar , scriem ganduri sau pur si simplu mintim . Si totusi de unde vine frustrarea despre care vorbeam , din aspiratia noastra catre imposibil . Visam , iubim , mintim, clipim , radem , senzatii tari ..e totul un joc. Ceea ce n-i se intampla e verosimil , restul sunt frustrari .Tanjim dupa perfectiune , absolut, stralucire ..dar de fapt suntem nevoiti sa pretuim mizeria , ipocrizia, ignoranta, si astea ne transforma ..in multe feluri. Orice nepotrivire a realitatii cu angoasa fiintei e o frustrare. Incapacitatea de a ne implini ne face sa scriem . Scriem pentru cine are ochii sa citeasca si pentru obraji sa inroseaca. Bucuriile noastre sunt si alea voastre , dezamagirile insa NU. Exista falsa teorie ca durerea poate fi impartasita , nu e adevarat , nu poti sa sapi in piatra ; doar nisipul te face submersibil. Singuratatea ingroapa timpul , dragostea il pomeneste rar. Copacul in care traim tinde spre divin si totodata isi infige adanc radacinile in tenebrele deceptiei ...